Drumul spre acest colt de rai nu este deoc greu, 2 ore cu masina din aeroportul din Valencia. Dar hai sa incepem cu inceputul. Cum si de ce am ajuns in acest loc ? Dintr-o fericita coincidenta l-am intalnit pe Juan, un om exceptional ce vine de fiecare data cand poate in Bucuresti pentru a ajuta un ONG, pentru a conecta oameni, pentru a ne demonstra ca desi suntem romani, tara noastra e atat de frumoasa si are atat de mult potential incat un strain vine periodic sa ne ajute cu orice poate. L-am intalnit pe acest om in Bucuresti. Ochii si zambetul lui iti pot spune multe despre placerea cu care  face tot ceea ce face si cat de mult isi doreste ca toata lumea sa inteleaga ce isi doreste el. Ce face el mai exact? O sa aflati in urmatoarele randuri, doar nu plecati.

Inainte sa il intalnesc pe acest om in varsta cu parul alb si cu multeee povesti de spus , prietena mea Koro l-a intalnit si ne-a facut legatura. Dupa primele 5 minute de vorbit prin mesaje am hotarat sa imi cumpar biletul de avion si sa merg in micul colt de paradis ce chiar exista pe pamant. Suna nebunesc, nu ? Dar veti intelege ca este doar inceputul  a ceva minunat, o usa ce ti se deschide poate de cateva ori in viata, iar interesant este ca usa aceasta a acestei vieti e deschisa pentru toata lumea. Nu va imaginati ca sunt vreun om special, deosebit sau cu anumite calitati fantastice, sunt doar un om a carei caracteristica principala este normalitatea si care a ajuns pe acest drum dintr-o fericita coincidenta.

Si uite-ma peste nici 2 luni in acelasi avion cu acest om minunat mergand spre Valencia, unde un prieten de al lui ne astepta sa ne duca la casadeldragon ( minunata casa pe care Juan a construit-o in 20 de ani cu ajutorul a numerosi prieteni) . Si am pornit pe drumul spre paradis. Eu, impreuna cu o multime de intrebari in minte pentru ca nu intelesesem prea bine ce e acolo si unde sa o ajung. Auzisem ceva despre un sat vechi, o casa construita din ruinele unei cetati, o gradina imensa in care arta si stiinta se imbina.. Oooops.. am uitat sa mentionez ca sunt studenta la facultatea de fizica si principala mea preocupare si curiozitate a fost despre cum foloseste stiinta ca sa creeze mini sere, cuptoare si tot felul de ¨nebunii¨. Prima seara cred ca a avut un impact imens. Am ajuns in fata casei si ma simteam ca o printesa intr-un castel de mult uitat. Am intrat si am inteles ca omul care a construit-o nu a realizat doar o casa frumoasa, ci o casa vie, plina de amintiri pentru ca in fiecare colt de casa o sa gasesti cate ceva special, un desen, o pictura, o constructie din mozaic, o masina de scris sau una de cusut, pentru ca fiecare om care a contribuit la aceasta casa a lasat cate o amintire, ceea ce o face sa para ca are viata, vorbeste de la sine aceasta locuinta, nu ai nevoie de prea multe intrebari. Primul lucru bifat deja, casa, o capodopera, o munca incredibila dar minunata, acum urmau restul intrebarilor. Cine sunt acesti oameni? Ce fac ei aici? De unde vin? De ce acest loc ?

Incet incet am primit toate raspunsurile pe care le cautam si, cu siguranta ceva mai mult de atat, o lectie de viata despre cum se poate trai si altfel.

Asadar, in prima seara am luat cina la una din prietenele lui Juan, ceea ce mi s-a parut foarte dragut din partea ei sa ne primeasca si sa se poarte cu noi ca si cand am fi fost la noi acasa, dar, dupa cateva zile de stat aici am realizat ca nu este doar un mod dragut, ci pur si simplu un mod de a trai, pentru ca ei toti, sunt o mare familie. Care toti? Daca as sta sa ii enumar cred ca m-as incurca in numarat, pentru ca din aceasta superba comunitate fac parte toti oamenii care doresc. Si, dupa cateva zile am realizat cat de saraci suntem noi in comparatie cu ei, cat de lipsit de calitate traim in mare parte a timpului, cum fugim in fiecare zi dintr-o parte in alta fara sa avem timp sa ne oprim sa admiram rasaritul sau sa vorbim pentru cateva minute cu vecinii nostri. Nu stiu daca si voi faceti parte din aceeasi categorie de oameni ca si mine, dar banuiesc ca multi dintre cei ce vor citi acest articol o vor face in timp ce sunt la munca in fata unui calculator sau in pauza de masa pentru ca mereu alergam dintr-o parte in alta si niciodata nu avem timp pentru ceea ce conteaza. Dar pana la urma cine stabileste ceea ce conteaza? Noi! Asa cum acesti oameni au stabilit ca pentru ei e mai important sa aiba o comunitate superba, ca o familie, sa se cunoasca extrem de bine, sa nu fie niciodata singuri cand iau masa si sa primeasca pe oricine doreste sa vada cum traiesc ei cu bratele deschise. Ba chiar, mai mult de atat, sa ii gazduiasca si sa le ofere orice au nevoie fara sa ceara nimic la schimb. Poate in momentul in care vei citi , te vei intrebar daca este posibil sa traiesti asa, dar eu sunt exemplul viu care a fost, a vazut, a inteles si a ales sa scrie acest articol in semn de recunostinta pentru toata munca depusa de acesti oameni si pentru a ridica un steag, pentru a face un semn celor ce s-au saturat sa traiasca intr-un haos total. Daca te sperie ideea ca nu vei avea din ce trai aici, nu iti fa griji. Sunt atat de multe de facut incat nu vei avea timp sa te plictisesti. Frumusetea lucrurilor consta in faptul ca nu trebuie sa faci ceva azi sau maine, ca nu ai o sarcina de indeplinit pana la finalul lunii sau a saptamnaii. Tu esti cel care hotaraste ce face si cand face si cum face. Pentru ca tu esti cel care decide, tu esti intotdeauna cel care decide. Daca te sperie ideea ca poti da gres si ca asta nu e o viata pentru tine, ci doar preferi sa iti spuna altcineva ce ai de facut pentru ca atunci vei spune ca daca nu esti fericit e responsibilitatea altora nu a ta, te inseli. Pentru ca tu ai ales sa ti se spuna ceea ce ai de facut, deci e responsibilitatea ta orice s-ar intampla. Asa ca ce alegi? Ai putea sa decizi dupa ce faci un drum pana aici, in acest colt de rai in care mai mult ca sigur toti se vor bucura sa te primeasca, sa imparta casa cu tine, sa imparta mancarea lor cu tine si timpul lor cu tine. Ei sunt doar oameni pe care viata i-a adus cumva impreuna, intr-o minunata comunitate. Nu sunt doar spanioli sau englezi , sunt pur si simplu oameni de peste tot din jurul lumii, oameni care au ales sa traisca aici si sa faca parte din comunitate, oameni cu diferite povesti de viata, atat de diferiti, dar, totusi, atat de asemanatori, avand aceleasi idei despre viata ideala. Totusi, sa nu va imaginati ca au descoperit perfectiunea si ca sunt niste oameni pentru care totul merge perfect. Asa ceva nu exista. Ei au descoperit doar frumusetea  de a incerca, de a gresi si de a o lua de la capat. Au descoperit ca daca esti fericit si imparti asta cu cineva te face de doua ori mai fericit. Au invatat ca daca mananc ceva delicios si impart cu altcineva, pur si simplu devine si mai bun. Au invatat sa greseasca impreuna, sa progreseze impreuna si sa fie fericiti impreuna. Sa rezolve totul impreuna, pentru ca sunt mai mult decat o comunitate, sunt o familie care e pregatita oricand sa primeasca noi membri. Fie pentru totdeauna, fie pentru o zi, fie pentru o saptamana, nu conteaza, esti binevenit oricand. Au bratele deschise pentru oameni veniti din toate colturile lumii si daca ii intrebi cati oameni le-au trecut pragul casei in ultimii 30 de ani de cand acest loc exista, vor spune putin timid ca au pierdut numaratoarea pe la 1500 de oameni si ca nu conteaza cati, conteaza doar ca ei sa aiba parte de un timp cat mai placut aici.

Pot spune ca am avut parte de o experienta superba aici, ca am invatat mai multe decat as fi crezut, ca am vazut ca se poate trai intr-un fel atat de frumos si de simplu incat nici nu ti-ar veni sa crezi. Nu ai nevoie de prea multe. doar de o minte deschisa spre orice propunere, de la stiinte exacte, pana la arta, oamenii acestia au imbinat totul intr-o poveste de viata incredibila pe care doresc sa o imparta cu cat mai multa lume, sa nu o tina ascunsa pentru ca si tu, oricine ai fi, de la sofer de taxi la cel mai cunoscut medic, poti intelege ceva minunat din acest loc. Am invatat ca nu poti fi dezamagit daca nu ai asteptari de la nimeni, am invatat ca nu trebuie sa faci ceva daca nu iti doresti. Am invatat ca exista oameni care au timp sa aiba 3 mese pe zi, si sa isi acorde tot timpul din lume pentru a le pregati si a manca impreuna cu alti oameni. Am invatat ca exista liniste chiar si acolo unde viata nu a fost prea frumoasa . Am invatat ca singura problema care nu se poate rezolva e moartea si ca oricum poti muri maine dar singurul lucru important e cum ai trait pana atunci.

Nu cred ca sunt lucruri pe care sa nu fi le auzit inainte, sau sa nu le fi stiut. Frumusetea lor consta in faptul ca le vezi, sunt mai mult sau mai putin palpabile, dar le simti, le auzi, ii vezi pe toti oamenii astia traind asa, si nu, nu a fost pentru niciunul din ei o viata perfecta, nu s-au trezit din intamplare cu averi sau mosteniri imense, doar au ales sa nu faca din viata asta o lupta pentru lucruri lipsite de calitate si valori, au ales sa munceasca din greu pentru altceva, pentru o liniste si o pace pe care noi, in cele mai bune cazuri, reusim sa le avem la pensie si poate nici atunci, pentru ca de cele mai multe ori suntem singuri, si nu, nu e rau sa ai timp pentru tine. Nu va imaginati ca nu poti avea timp doar pentru tine, nu va imaginati ca locul asta e o fuga de realitate, e pur si simplu o alta realitate, una pe care nu o vedem, sau o ignoram sau, pur si simplu pare mult prea riscanta. Bineinteles ca nu sunt singurii oameni care au facut asta, si ca mai sunt multe comunitati care se bazeaza pe aceasta idee, dar este prima comunitate pe care eu am intalnit-o .

O sa va intrebati daca dupa atatea laude am ales sa ramand definitiv aici, intrebare pe care si eu as avea-o in locul vostru. Raspunsul este nu, iar argumentul este simplu. Mi se pare ca asta este doar inceputul unei frumoase calatorii prin viata, ci ca am descoperit un loc, dar mai sunt sute, poate chiar mii de locuri de explorat si de descoperit. Am ales sa imi urmez visul, sa vad mai mult si mai mult si mai mult pana cand pot alege si decide cum vreau sa traiesc. Dar va invit sa vedeti cu ochii vostri, nu prin ochii mei. Sa vedeti o alternativa a vietii haotice, sa vedeti ca pacea vine dinauntru, sa cunoasteti oameni si povesti de viata, sa va cunoasteti pe voi. Va invit sa explorati un loc ce a prins viata doar din intamplare, fara un motiv anume, locul acesta a fost ales de oameni in repetate randuri, vremea este superba, satul este uimitor, oamenii sunt mereu zambitori si, desi pare o populatie putin imbatranita au atat de multe zambete de oferit incat nu vei putea sa nu zambesti in fiecare zi. Va invit sa vedeti si lucrurile pe care voi le-ati face diferit. Evit sa le numesc greseli pentru ca sunt doar parerei de viata diferite. Suntem datori noua sa incercam sa facem mai mult si mai bine, suntem datori celor din jur sa impartasim astfel de experiente . De ce am ales sa scriu acest articol? Pentru ca mi s-ar parea egoist sa pastrez aceasta experienta doar pentru mine cand toata lumea ar putea sa o aiba, pentru ca este posibila, minunata si incantatoare aceasta experienta si pentru ca poti invata atat de multe, de la cum sa ai grija de o gradina, la cum sa iti gasesti linistea si fericirea. Daca va intrebati cati ani am petrecut aici ca sa realizez toate asta o sa va raspund sincer, 9, dar nu ani, zile. Stiu ca pare incredibil dar multumita altor oameni minunati din viata mea aveam deja toate informatiile acestea in minte, precum cred ca mare parte din voi le au, dar in 9 zile, locul asta mi-a dat incredere, speranta, si confirmarea faptului ca informatiile din mintea mea nu sunt doar o lume idilica ci ceva ce se poate construi atat de simplu atata timp cat iti doresti , atata timp cat structura nu e complicata si vointa exista incat va doresc tuturor celor care citesc articol sa treaca macar o data in viata printr-un loc ca acesta si sa se bucure de placerea de a trai cu adevarat si de a vedea ca exista viata dincolo de stres, dincolo de munca. Daca ati citit pana aici, vreau sa va multumesc si sper ca ati simtit macar o parte din ceea ce am simtit eu si ca ati cunoscut o parte dintr-un simplu om, Ana.